Istoria comunei Gornet
Scurt istoric
Comuna Gornet are o istorie îndelungată, strâns legată de evenimentele și frământările Ţării Româneşti. Tradiţia locală aminteşte că localitatea, cunoscută în vechime sub numele de Brăcacea, a fost loc de trecere al oștilor lui Mihai Viteazul. În anul 1598, pornind din tabăra de la Bucov, voievodul a urcat pe Valea Cricovului împreună cu o parte din oaste, trecând prin Brăcacea – actualul Gornet – apoi prin Vălenii de Munte, Măneciu și Cheia, continuând drumul peste Pasul Bratocea până la Brașov.
După aceste vremuri tulburi, marcate de incursiuni și invazii otomane, satul s-a strămutat mai spre pădure, într-o zonă mai înaltă și mai sigură, locul unde se află astăzi vatra comunei Gornet. De-a lungul timpului, localitatea a fost pomenită în hrisoave domnești și documente oficiale, unele dintre ele atestând existența unor mine de sare încă din vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu. Această resursă a rămas în memoria comunității, fiind redescoperită și cunoscută de localnici în anii 1960, după alunecări de teren care au scos la iveală urmele vechilor exploatări.
Gornetul în secolul XIX
extras din Marele dicţionar geografic al Romîniei alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe : vol. III : Cucuruzul – Huzurul
Gornetul-Cuib, com. rar. jud. Prahova, pl. Podgoria
situată pe culmea dealului Gornetul, sub poalele dealurilor Mirzea, Năstă- soaia şi Nucetul, şi pe ambele maluri ale piriului Sărăţelul, la 26 kil. de capitala județului și la 5 kil. de a plășei,
Se compune din 4 cătune: Gornetul, Cuibul, Nucetul şi Bogdănești şi are o populaţiune de 2350 locuitori: 1147 bărbaţi şi 1203 femei, în care intră şi 4 familii de “Țigani. Sunt 562 capi de familii, din cari 432 contribuabili. Locuesc în 552 case.
In com. sunt 3 biserici: una în Gornetul, reconstruită în anul 1876—77; a doua în Cuibul, reconstruită la 1553—54 și a treia în Nucetul, construcţie de lemn, fondată la anul 1514; toate clădite de enoriași. Aceste biserici sunt deservite de 4 preoţi.
Meseriași sunt: 13 dulgheri, 14 dogari, 2 rotari, 2 timplari, 4 fierari şi 4 șindrilari.
Mai toţi locuitorii sunt moşneni. La 1864 s’au împroprietărit 82 locuitori dindu-se la fiecare cite 7 prăjini pe proprietatea moșnenilor.
Vite sunt: 19 cai și 10 mpc, 308 vaci, 34 capre, 553 oi și 552 porci.
In comună sunt 2 școli: una în Gornet şi a doua în Cuib. Cea din Gornet s’a înființat în anul 1857, iar cea din Cuib la 1859. Știu carte 723 bărbaţi şi 85 femei. Cu întreţinerea şcoalei, statul cheltueşte anual 2970 lei.
Comuna se întinde pe o suprafață de 1200 hect.
Comerciul în Gornetul-Cuib se exercită de 4 circiumari-hangii.
Budgetul comunei prezintă la venituri suma de lei 3573 şi la cheltueli, lei 3452.
În comună e numai o singură șosea ce înlesneşte comunicația între comuna Măgurele, spre capitala județului; celelalte sunt drumuri naturale, înlesnind comunicaţia la E., cu comunele Păcurești și Podeni-Noi; la S.-I. cu căt. Băltești, unde este reședința plășei; la S., cu com. Podeni-Vechi; la V., cu com. Scăioși şi Gura-Vitioarei și la N., cu comuna Opăriţi, șosea care trece la com. urbană Văleni-de-Munte.
Comuna, în partea de N.-V. şi N.-E., este brăzdată de o culme de dealuri, acoperite în cea mai mare parte cu vii, iar pe poale cu livezi de pruni şi numai în partea de N., pe vîrful lor, ati pădure. Vîrfurile se numesc: Vîrful-Beciului, Vîrful-lui-Șerb, Comorile, Vîrful-Dorului, Crucea, Vîrful-Fişiilor, Năstăsoaia, Poiana-Vulpei, Minzea, Piatra, Nucetul, Vîrful-Episcopici, Gorganul, Gornetul, Dosul, Peri-Baba-Ana, Dealul-Scorţenilor, etc.
Este străbătută prin centru, dela N.-V. către S.-E., de piriul Sărățelul, în care se varsă văile: Bogdăneștilor, Dosului, Baba-Sanda, Flăulești, Petricăneşti, Gornetul, Viilor și Valea-Benii, unită cu Nuceteanca și Turburea.
În comună e un izvor bogat de apă ce conţine fier şi pucioasă, care se întrebuinţează de locuitori pentru băut și băi. In partea de E. a căt. Bogdănești se presupune a fi plumb și pucioasă. Pe ambele maluri ale piriului Sărăţelul sunt abon- dente izvoare sărate.
In partea de N.-E. a cătunului Bogdănești mai este o culme de piatră numită Caranaua-de-Piatră ce se întinde pănă în culmea dealului Năstăsoaia, în care se află prea bună piatră de construcție.
Sarea abundă pe tot teritoriul comunei. In timpuri ploioase, fugind pămîntul, sarea se desvelește.
Comuna Gornetul-Cuib, pănă la anul 1864, era împărțită în trei sate. După tradiţie această comuna s’ar fi înființat la 1687.
Se mărginește la N. cu com. Opăriţi; la S., cu com. Măgurelele şi Podeni-Vechi; la E., cu com. Podeni-Noi şi Păcureţi şi la V., cu com. Scăioși și Gura-Vitioarei.
Gornetul-Cuib, deal, în jud. Prahova, com. cu același nume, pl. Podgoria, pe care se cultivă 134 hect. vie.
Gornetul, sat face parte din com. rur. Gornetul-Cuib, pl. Podgoria, jud. Prahova. Este situat pe culmea dealului Gornetul.
Are o populaţiune de 1185 locuitori (575 bărbaţi și 610 femei). Este aci o biserică reconstruită la 1870, în locul alteia vechi.
In partea de N.-V. a acestui căt., pe ambele maluri ale piriului Sărăţelul, se află mine de sare.
Satul Gornetul se crede a se fi înfiinţat pe la anul 1587, cînd printre pădurile seculare, ce formau pustiul codrului în această localitate, s’au stabilit primii 4 fondatori, fugiţi de frica Turcilor, după cum ne spune tradiţia.
Se crede că şi-ar fi luat numele de la un gorun (stejar bătrîn), sub care cel dintîi fondator, venit aci, își făcuse bordeiul, locul purtînd mai mult timp numele de La-Bordeiul-sub-Gorun. Mai tîrziu, populindu-se, i s’a dat numele de Gornetul.
Acest cătun ocupă partea de S. a com. Este înconjurat la N. şi S. de livezi cu pruni; la E, de păduri şi la V., de vii.
Are o şcoală înființată pe la 1857; carte a început să se înveţe în sat pe la 1834, sub conducerea preoților, dascălilor bisericei și logofeţilor satului, fiind plătiţi de locuitori.
In vechime acest sat se numia Slemnea-Tufele.
Marele dicţionar geografic al Romîniei alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe : vol. III : Cucuruzul – Huzurul
Gornetul il gasiti la pagina 613-614